Clubul sportiv Muncitorul
În anul 1911, luna iulie, salariații și sindicaliștii uzinelor StEG (K&K privillegierte ostereichische Staats Eisenbahn Gesseltschaft - Societatea privilegiată imperială și regală a căilor ferate de stat - viitorul UDR - și mai apoi Combinat Metalurgic Reșița) înființează probabil primul club polisportiv din zona Caraș-Severinului, sub denumirea de Reschitzarer Arbeiter Klub - în traducere libera: Clubul Reșițean al Muncitorilor. Președintele clubului fiind Kormoczy Victor. La înființare clubul a avut mai multe secții: fotbal, box, popice, atletism și schi. Echipa de fotbal activează în campionatul Ungariei de sud, echivalentul ligii a III-a de astăzi. Primul teren de fotbal a fost în zona denumită "Principele Carol", unde astăzi sunt casele din colonia Oltului. Această bază sportivă va fi dezafectată din dispoziția societății, pentru a permite construire de locuințe pentru salariați. După 1918, clubul își schimbă denumirea în Clubul Sportiv al Muncitorilor, activitatea sportivă, datorită vremurilor, desfășurându-se doar local, și relativ sporadic. În anul 1922, odată cu apariția Legii societăților nonprofit, clubul se reorganizează, devenind unul din cele mai puternice cluburi sportive muncitorești din Banat. Odată cu reorganizarea clubului se schimbă și denumirea. Noua denumire fiind Societatea Sportivă a Muncitorilor Reșița. Președintele clubului fiind Bernau Vasile, secretar general Klein Carol, membrii în conducerea clubului fiind Keiser Francisc, Rost Eduard și Rausch Hermann. După reorganizare, clubul a avut în componență următoarele secții: fotbal, lupte greco-romane, turism, gimnastică și șah. Ulterior s-au înființat și secțiile de handbal, schi alpin și fond, tenis de masă. Organizare:
Întreaga activitate sportivă era susținută în principal de sprijinul material și financiar al membrilor clubului. Clubul a mai beneficiat de sprijin financiar provenit din sumele încasate sub formă de cotizații pe statele de plată ale uzinei, în procent de 1% din câștigul lunar realizat de fiecare salariat. Repartizarea acestor sume era următoarea: 60% pentru S.S.M. Reșița și 40% pentru S.S.U.D.R. Reșița, care fiind club al patronatului beneficia și de unele resurse speciale. În anul 1925 S.S.M. Reșița fuzionează cu un alt club muncitoresc: Internationale Sport-Sektion înființat în anul 1922. În urma fuziunii clubul își păstrează neschimbată denumirea, președinte devenind Rausch Hermann, iar secretar general al clubului fiind ales Hromadka Georg. S.S.M. Reșița avea baze sportive bine dotate: Baza sportivă unde astăzi este Universitatea Eftimie Murgu, Cabana Muncitorul pe Semenic (astăzi este în administrarea "Prietenilor Munților"), ștrandul Turistic (astăzi în proprietatea firmei Consproiect) săli de gimnastică, lupte, tenis de masă și șah. În anul 1926, la propunerea de a fuziona cu S.S.U.D.R. (anul de constituire al viitorului CSMR), S.S.M. Reșița refuză propunerea, continuându-și activitatea sportivă. Deși clubul a refuzat fuziunea cu S.S.U.D.R., conducerea clubului a fost de acord ca cei mai buni fotbaliști să treacă la S.S.U.D.R. Echipa de fotbal a clubului promovează în anul 1936 în divizia C, iar în anul 1939 promovează în divizia B unde în edițiile de campionat 1939/1940 și 1940/1941 ocupa locul II. În perioada 1942-1945 activează în campionatul de război al României organizat sub diverse denumiri - "Cupa Eroilor", "Cupa Basarabiei" etc., alături de S.S.U.D.R., Ripensia Timișoara, Chinezul Timișoara, Vulturii Lugoj, etc. În perioada 1946-1948, echipa de fotbal a clubului activează în divizia B sub denumirea de Locomotiva Reșița. În anul 1948 cei mai valoroși fotbaliști trec la Otelul Reșița (fost S.S. U.D.R.). Evenimentele din 1948 (naționalizarea U.D.R.) cât și faptul că, în perioada premergătoare, conducerea acestuia refuză să se pună la dispoziția autorităților comuniste pentru propagandă, duce la interzicerea clubului, mulți din conducătorii clubului fac închisoare politică, printre ei aflându-se și secretarul general al clubului, Cetățeanul de Onoare post mortem Georg Hromadka. Baze sportive (arena de fotbal, cabana Muncitorul și ștrandul Turistic) sunt confiscate și trecute în proprietatea I.C. Reșița (viitoarea societate Prescom/Aquacaras). Deși interzis de către autoritățile comuniste, clubul nu va dispărea de pe scena sportivă. În același ani - 1948 - din cadrul U.D.R.-ului Direcția Exploatărilor se desprinde sectorul EDILE care împreună cu celelalte Servicii Publice Comunale se constituie în Întreprinderea Comunală Reșița (I.C.R.). Muncitorii din nou înființata Întreprindere Comunală Reșița, mulți membrii ai S.S.M. Reșița, reușesc practic să reînființeze clubul sub denumirea de I.C. Reșița. Noua structură este recunoscută prin Ordinul nr. 5/1949 emis de către O.S.P. (Organizația Sportului Popular). În perioada 1949-1950 clubul își va schimba de două ori denumirea: "Flamura" și mai apoi "Progresul". În anul 1950 se reușește revenirea într-un fel la vechea denumire Asociația Sportivă Muncitorul Reșița, denumire păstrată până în anul 1981 când în urma fuziunii cu Știința Reșița, denumirea clubului va fi de Muncitorul Știința Reșița. În anul 1990 în baza Autorizației nr. 2551/10.08.1990 emisă de către Prefectul ec. Liviu Spătaru, clubul dobândește personalitate juridică și va activa în continuare sub denumirea de A.S. Muncitorul Reșița. În anul 2005, A.S. Muncitorul în baza Certificatului de Identitate Sportiva CS/A2/00046/2005 devine Clubul Sportiv Muncitorul. După evenimentele din 1948, clubul nu a mai atins niciodată dimensiunile avute în perioada interbelică, acest fapt datorându-se și faptului că activitatea sportivă a clubului a fost susținută doar de către salariații din gospodăria comunală. Deși în anul 1948 autoritățile comuniste au interzis clubul, în anul 1981 într-o carte dedicată județului Caraș-Severin, aparatul de propagandă comunistă se laudă că în anul 1922 a înființat Societatea Sportivă a Muncitorilor unul din cele mai mari și puternice cluburi muncitorești din Banat. O minciuna tipic comunistă, în fond comuniștii au înființat în anul 1922 clubul A.M.E.F. Reșița (Asociația Muncitorilor pentru Educație Fizică), care s-a autodizolvat din lipsa de aderenți și rezultate în anul 1924 și A.S.M. Reșița (Asociația Sportivă Muncitorească) înființat în anul 1940 care a avut aceeași soarta patru ani mai târziu. Astfel echipa de fotbal a activat până în anul 2005 doar la nivelul ligii a IV-a, an în care a promovat în Liga a III-a, după 70 de ani. Celelalte sporturi ale clubului având activitate doar pe plan regional și ulterior județean. În anul 1976 este preluată secția de judo care în anul 1992 devine campioană națională prin echipa feminină, judo-ul feminin lansând câteva sportive de clasă mondială: Simona Richter, Mihaela Rus, Minodora Nemeș, etc. În anul 2003 se înființează secția de șah care în anul 2006 promovează în divizia A. În anul 2006 se înființează secția de tenis de câmp. În prezent Clubul Sportiv Muncitorul Reșița are patru secții: fotbal, judo, șah și tenis de câmp, fiind probabil actualmente cel mai mare club de drept privat din județul Caraș-Severin, club care se străduiește să redevină la dimensiunile și performanțele sportive de altă dată. În perioada 1948-2006 sporturile practicate în cadrul clubului de-a lungul anilor au fost: schi, box, handbal, volei, motociclism, ciclism, popice, fotbal, lupte, judo, șah și tenis de masă. Din anul 1948 și până în prezent, clubul a fost condus de următorii președinți: Jianu Ion, Bîrleanu Dumitru, Ianculavici Eduard, Steluța Ion, Mutașcu Gheorghe, Petrila Nicolae, Bălan Gelu, Stoican Alexandru, și în prezent copreședinții Georgevici Iulian și Glava Florin. De a lungul timpului Clubul Sportiv Muncitorul Reșița secția fotbal a activat pe următoarele terenuri:
Rememorând activitatea sportivă a Reșiței, dar mai ales cea fotbalistică, menționăm pe cei care au activat și activează pentru susținerea acesteia, cu scuzele de rigoare pentru omisiuni. Fotbal perioada interbelică, până în anul 1948: Bugariu, Letalik, Kovacs, Walner, Maiojan, Rech, Waninger, Schwager, C. Stoicovici, M. Stubnya, Kirchner, Kilvanya, frații Almer și Aufsatz, Florut P., Riovetz, Kostner, Lakstater, Bircea, Birdac, Marian, etc. antrenor fiind Szepe Ladislau. Dintre jucătorii care au apărat culorile echipei de fotbal din 1948 și până în anul 1970 amintim pe Negru, Miru, Petzak, Luter, Hatvanyi, Mocuta, Tritz, Bucioc, Koprustiak, Vuc, Dan Alexandru, Dorce, Secosan, Mucia, frații Ianculovici, Albu, Gulyas, Kvucso, Zsizsik Gh. senior, Penda, frații Vide, Dacica, Ota s.a. primul antrenor a fost Mertz, urmat pe parcursul anilor de Wallner, Micu, Miru, Hatvanyi, Pop Vasile, s.a. După 1980 de pregătirea echipei de fotbal s-au ocupat printre alții: Kalapati Ladislau, Danilă Otiman, Constantin Spalatelu, Mircea Secosan, Doru Ruse, Ciortan Ilie, Kapornyai Tiberiu, Calofir Marian. Dintre jucătorii anilor '70-'80 amintim pe: Bader Gheorghe, Fischer Gheorghe, Stancu Cornel, Ionescu Petre, Gogonea Constantin, Creiniceanu Gheorghe, Iordache Ion, Kalapati Ladislau, Savu Mihai, Lautas Nicolae, Agu Petru, Csakvary Ion, Birou Constantin, Gheorghescu Petru, Dragota Constantin, Vlaici Dumitru, Tiru Gheorghe etc. Chiar dacă nu era subvenționat de către societatea U.D.R., S.S.M. Reșița concurează S.S.U.D.R. (viitorul C.S.M. Reșița), la toate sporturile. Amintim pe unii din sportivii de frunte ai asociației sportive:
Ca un eveniment deosebit al vremurilor ar fi de amintit că în anul 1950 clubul Muncitorul a organizat un meci de fotbal în nocturnă pe teren mare, în compania unei selecționate locale, al cărui rezultat s-a pierdut în negura anilor. Culorile clubului au fost de la înființare și până în prezent negru-roșu dispuse altfel decât la CSMR, cu excepția anilor 2003-2005 când au fost adoptate culorile verde-portocaliu. |